semnificatia culorii ochilor

semnificatia culorii ochilor

Ochii verzi
Persoanele cu ochi verzi sunt in general misterioase si deosebit de senzuale, arta seductiei nu le este straina. Temperamente pasionale, cei cu ochii verzi vor reusi foarte usor sa ii atraga pe cei din jurul lor. Nu sunt excesiv de ambitiosi, dar sunt perseverenti si tenace. Atunci cand si-au fixat un obiectiv il vor urma pana la capat. Stiu sa isi urmareasca scopurile si sunt deosebit de iscusiti in afaceri. In relatiile de dragoste, sunt constanti si fideli atunci cand sunt convinsi ca si-au gasit jumatatea. Au un apetit sexual foarte ridicat si pot fi destul de posesivi. Dragostea este pentru ei o prioritate si nu vor sta intr-o relatie daca aceasta nu va exista. Defecte majore: nesinceritatea in relatiile cu cei din jur si instinctul vindicativ. Sunt orgoliosi si nu pot lasa o fapta sa treaca nepedepsita. Persoane curioase, le place sa incerce orice lucru nou ce le apare in cale, foarte rar spun NU la noi experiente. Sunt firi curajoase, nu le este frica sa isi spuna pozitia sau sa ia apararea unui prieten, libertine, carismatice.
De multe ori ar putea parea reci, chiar daca inima lor de fapt are o viteza de 200 de batai pe minut.
Nu le place sa minta si nici sa fie mintite. Uneori accepta anumite situatii chiar daca nu le place ceea ce fac.
Sunt generosi, adora sa iasa cu prietenii si sa faca multe glume. Isi traiesc viat ala maximum, bucurandu-se de orice moment al vietii.
Se enerveaza repede si tin supararile destul de mult. Un alt defect este ca deseori considera ca parerea lor conteaza mai mult decat a celorlalti.Persoanele cu ochii verzi stiu cum sa-si traiasca viata la maxim si sa se bucure cu adevarat de orice moment al vietii. Le plac lucrurile simple, dar iubesc lucrurile complicate. Sunt niste firi contradictorii, intotdeauna exista in mintea lor o mica lupta intre da sau nu. Le place sa fie independenti din punct de vedere sentimental si le este greu sa aleaga o singura "floare" dintr-o mie de flori colorate. Totusi, cand iubesc cu adevarat, o fac intr-un mod iremediabil si ireversibil. In relatiile lor amoroase, le place sa se joace cu focul. Marele lor atu este acela ca atunci cand intalnesc flacara iubirii, stiu si cate bete sa puna pe foc. Au capacitatea de a vedea partea buna din fiecare om si sunt genul de persoane primite peste tot cu bratele deschise. Sunt carismatice, au un simt al umorului care le face sa fie placute oriunde se duc. Au tendinta de a privi cu putina invidie la ceea ce au cei din jurul sau, uitand sa aprecieze ceea ce au. Scopul lor in viata este sa simta ca traiesc si fiecarui moment special ii asociaza o eternitate. 

Ochii negri exprima pasiune si dragoste de viata. Persoanele cu ochi negri sunt persoane foarte pasionale si temperamentale. Adora provocarile si le place sa-si asume riscuri chiar daca stiu ca nu le pot face fata. Le place sa contrazica si sa fie contrazise chiar daca stiu ca nu au dreptate. La prima vedere sunt persoane inabordabile si par foarte greu de cucerit. Intr-adevar! Este extrem de greu sa privesti in ochii unei astfel de persoane si sa-i citesti sufletul. Rar va spune te iubesc, dar atunci cand o va face, cu siguranta o va face din tot sufletul si pentru ca asta simte cu adevarat. Au o rabdare infinita in relatiile cu cei din jur si se supara foarte greu. Pot trece cu vederea peste multe lucruri, insa nu vor uita niciodata o vorba ce le-a ranit orgoliul. Au tendinta de a exagera in aceasta privinta! Sunt niste persoane luptatoare din fire, iar daca ai ca prieten o astfel de persoana, fii sigura ca nu te va lasa niciodata la greu

Ochii albastri
Persoanele cu ochi albastri vor fi deosebit de romantice si de emotionale. Se bazeaza in situatii limita mai mult pe intuitie decat pe logica si sunt mai degraba impulsive decat cugetate si analitice. Nu sunt nici foarte critice si nici nu le place sa analizeze lucrurile in profunzime. Persoanele cu ochii albastri sunt destul de timide, neputandu-se exterioriza prea usor. Nu sunt in general prea sociabile si le este greu sa intretina relatii cu cei din jur intr-o prima faza. Le place sa fie si sa se simta speciale, dar atunci cand vor, reusesc sa-i faca si pe ceilalti sa se simta speciali. O data ce au inceput sa se obisnuiasca cu anturajul vor deveni mai calde, dar nu sunt totusi genul care sa lege prietenii de lunga durata. Familia si dragostea sunt foarte importante pentru ei si in aceste domenii nu vor da in nici un caz dovada de superficialitate.Ochii albastri vorbesc in limbajul pasiunii si al senzualitatii. Persoanele cu ochii albastri sunt foarte atractive si manifesta o influenta decisiva asupra celorlalti. Au foarte mare incredere in ele insela si uneori tind sa exagereze in aceasta privinta. Atata timp cat joci dupa cum iti canta, totul e bine si frumos. Le place sa fie si sa se simta speciale, dar atunci cand vor, reusesc sa-i faca si pe ceilalti sa se simta speciali. In ciuda aparentei superficialitati, sunt genul de persoane pe care te poti baza de fiecare data cand ai nevoie. Se implica din tot sufletul in ceea ce fac, sunt constante in sentimentele lor si dau dovada de o sinceritate iesita din comun. Urasc minciuna, iar atunci cand iubesc o spun verde in fata. Nicio problema daca nu i se raspunde cu aceeasi moneda! Insistenta este una dintre calitatile sale. Si apoi, are el armele sale secrete... 

Ochii caprui
Culoarea este la fel de intensa, se spune, ca si personalitatea. Culoarea capruie a ochilor imprima personalitatii hotarare, ambitie, perseverant. Se concentreaza foarte mult pe cariera si pe obtinerea bunastarii materiale. Sunt persoane analitice si rationale, care se bazeaza in viata si in confruntari pe analiza logica. In ceea ce priveste relatiile, sunt in general persoane extrovertite, sincere si generoase. Le place sa intretina relatii de durata si nu isi pierd timpul cu relatii superficiale, de pe urma carora vor ramane doar amintiri si nimic altceva. Persoanele cu ochi caprui sunt deosebit de energice, mereu in priza si foarte organizate. Marele lor defect va fi insa incapacitatea de a-si exprima sentimentele. Desi sunt sociabili si leaga prietenii foarte usor, nu sunt genul de persoane calde, care sa exprime usor ceea ce simt. Un alt defect ar fi inconstanta in relatii. Nu sunt deosebit de fidele si este foarte greu pentru ei sa ramana mai mult timp prinsi in aceeasi relatie, dar sunt joviale, receptive spre nou si spre tot ceea ce inseamna relatii sociale. Acestea le fac foarte placute, iar compania lor e cautata frecvent! Chiar straluceste, cand vrea!. Fara prea mult efort! Epateaza prin inteligenta, vorbe spirituale si sarm. Au o putere de fascinare enorma asupra celor din jur. Le place sa iubesca, dar si sa fie iubite. In dragoste, prefera intotdeauna un Catalin terestru unui luceafar de pe cer. Sunt firi sensibile, cu un simt al politetii innascut, adora romantismul, dar sunt persoane cu picioarele pe pamant. Atunci cand sunt suparate sau triste, primul lucru pe care il fac este sa puna mana pe un telefon si sa-si verse durerea cerand sfatul unui prieten. Nu sunt persoane razbunatoare, dar ajuta doar pe cei care le-au ajutat la randul lor. Principiul de viata dupa care se ghideaza este: “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”

Ziua de 8 Martie este cunoscută în întreaga lume ca sărbătoarea internațională a femeii. Luna martie este prima lună a primăverii când toată natura renaște și razele soarelui încep să ne încălzească sufletele. Dacă evenimentul coincide, ca perioadă din an, cu un nou început, semnificaţiile acestuia sunt legate şi de lupta femeilor pentru dobândirea unor drepturi, confundându-se ulterior cu o sărbătoare a mamelor în țările din fostul bloc sovietic.

În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internațională a Femeii, dar procesul de emanciparea femeii nu a fost încheiat.

Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale și în principal pentru drept de vot. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie.

Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

Ziua femeii a fost recunoscută ca sărbătoare internațională în 1977, devenind o tradiție în majoritatea țărilor din Europa și în SUA, fiecare sărbătorind-o așa cum o simte. Ziua de 8 Martie este pe plan internaţional Ziua Femeilor Militante, a celor datorită cărora femeile au drept de vot, dreptul la proprietate, dreptul la educație, la divorț, la asistență medicală, la contracepție.

În Anglia, unde pe 8 Martie au loc marșuri și întruniri în memoria acestor Femei. În România în ziua de 8 Martie se sărbătorește Femeia, bucuria vieții și motivația de a trăi. Până în decembrie 1989 se vorbea de ziua mamei, prilej cu care se organizau spectacole dedicate mamelor.

După Revoluția din 1989 noțiunea de ziua mamei este înlocuită cu ziua femeii. Orice femeie așteaptă cu nerăbdare ziua femeii, zi în care îți dorește să fie răsfățată atât de iubit, soț, cât și de copii, rude și chiar colegi. Este ziua în care femeia este sau ar trebui să fie ridicată pe piedestalul unei regine, să primească flori în semn de respect și mulțumire.

semnificatia dragobetelui

Dacă americanii au Valentine’s Day, noi avem Dragobetele, o zi în care sărbătorim, dragostea. Ziua de Dragobete pică în fiecare an pe 24 februarie și este asociată nu doar cu iubirea, ci și cu începutul primăverii, începutul unui an mai bun din punct de vedere sentimental.

Care este semnificaţia Zilei Îndrăgostiţilor în tradiţia română

Fiul Babei Dochia, Dragobetele este echivalentul Sfântului Valentin şi simbolizează sărbătoarea dragostei în tradiţiile româneşti. Sărbătorit pe 24 februarie sau 1 martie, Dragobetele reprezintă un obicei românesc care marchează începutul primăverii.

În mediul rural, Dragobetele se sărbătorea prin logodne simbolice şi prin jocuri de iubire. În mediul urban aceste tradiţii sunt inexistente, Dragobetele fiind umbrit de Valentine’s Day, o sărbătoare de împrumut occidental.
Dragobete, sărbătoarea bunei dispozitii şi a iubirii în grai românesc!

Puţini sunt cei care cunosc cu adevărat tradiţiile româneşti sau obiceiurile româneşti păstrate din generaţie în generaţie pentru sărbătoarea de Dragobete. Puţini sunt şi cei care mai sunt interesaţi de ritualurile acestei sărbători de când sărbătoarea occidentală de acceaşi natură, Sfântul Valentin a dobândit statut mioritic.

Există, însă, anumite zone rurale care cred în obiceiurile româneşti şi în simbolul sărbătorii de Dragobete.
Astfel, sărbătoarea dragostei sau ziua îndrăgostiţilor la români era văzută ca fiind una de bun augur, deoarece se credea că aduce gospodarilor un an mai îmbelşugat, linişte, noroc în dragoste şi prosperitate.
Modul de a sărbători Dragobetele este diferit de la o regiune a ţării la alta: petreceri în aer liber, dansuri, jocuri, discuţii în jurul focului, săruturi, logodne simbolice etc.

Există şi obiceiul ca fetele mari să strângă şi să pastreze cu grijă apa cu proprietăţi magice din zăpada netopită sau de pe florile de fragi. Un alt obicei este zburătoritul când fetele tinere coborau în fuga spre sat, fiind urmărite de flacăii îndrăgostiţi. Despre toţi cei care nu doreau să sărbătorească de Dragobete, se spunea ca vor rămâne singuri tot restul anului.

Cadouri simbolice, flori, mesaje de iubire

Dacă va număraţi printre cei care păstrează tradiţiile româneşti referitoare la sărbătoarea de Dragobete sau dacă doriţi să oferiţi un cadou persoanei iubite, piaţa românească şi site-urile online vă pun la dispoziţi o gamă amplă de felicitări de dragoste oricare ar fi preferinţele dumneavoastră.

Fie ca doriţi să adresaţi celui drag un mesaj haios de iubire, fie ca sunteţi în căutarea unor mijloace de inspiraţie pentru o declaraţie de dragoste în adevăratul sens al cuvântului, felicitările de dragoste româneşti vă ajută să vă surprindeţi în mod plăcut partenerii de viaţă.

Există, de asemenea, felicitari de dragoste de Dragobete ce pot fi personalizate sau animate, oferindu-vă astfel şansa de a oferi partenerului său partenerei un cadou unic.
Dragobetele este sărbatoarea dragostei, ziua românească a îndrăgostiţilor. Profitaţi din plin de sărbătoarea bunei dispoziţii şi de aceasta tradiţie românească ce trebuie respectată.

VIOLENTA IN SCOALA

Violenţa în şcoală „A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educaţional.” Dardel Jaouadi Violenţa este o problemă actuală a societăţii noastre, având impact asupra actului educaţional desfăşurat într-un cadru instituţionalizat. Violenţa umană este, fără îndoială, una dintre temele recurente ale societăţilor contemporane. Globalizarea interesului faţă de violenţa socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali, responsabili de găsirea unor soluţii, dar şi mobilizarea corpului social pentru luarea de poziţie, implicarea şi participarea la prevenirea şi combaterea acestui fenomen social. Fiind un fenomen complex, violenţa are determinări psihologice, sociale, culturale, economice, lucru evident atunci când luăm în considerare amploarea formelor ei de manifestare şi inter-relaţiile pe care le presupune. Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. În Europa, dezbaterile privind relaţia între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat o dezvoltare continuă, cu diferenţe de la ţară la ţară, devenind oficial o problemă politică, în urma unei întâlniri a experţilor, organizată de Comisia Europeană în 1997. Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenţie violenţei, contribuind astfel la conştientizarea şi creşterea interesului public faţă de violenţa tinerilor şi implicit, cea şcolară. Şcoala nu mai este o entitate izolată, un spaţiu social autonom, necorelat cu dinamica socială, neafectat de conflictele şi dificultăţile cu care se confruntă societatea, în general. Ea este o parte integrantă a comunităţii largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate. Şcoala trebuie văzută ca un forum al socializării, un prof. Konta Reghina Școala Gimnazială Sânpaul Com. Sânpaul, jud. Mureș 2 spaţiu transparent, deschis lumii exterioare, ale cărei tensiuni le asimilează şi devenind chiar un spaţiu de manifestare a violenţei. Astfel, violenţa şcolară este o formă a violenţei cotidiene şi o problemă globală. Violenţa şcolară nu este un fenomen nou, manifestându-se şi în trecut, în spaţiul autonom al şcolii. În zilele noastre, şcoala, ca instituţie, este mai transparentă. În contextul cultural şi politic european se acceptă şi se promovează ideea că şcoala trebuie să fie un spaţiu privilegiat, al securităţii, liber de conflicte şi de manifestări ale violenţei sociale. Violenţa în şcoli nu este un fenomen social nou, astăzi fiind mai vizibil datorită mediei. În vechea Europă, în şcoli domnea brutalitatea, tolerată pentru disciplinarea elevilor. Însă, o dată cu evoluţia societăţii umane, în cursul istoriei, a apărut un nou tip de personalitate, caracterizat prin creşterea controlului afectelor şi descreşterea impulsivităţii – forme superioare de control de sine. În ziua de azi e important să avem o nouă imagine asupra copilăriei şi, bineînteles, asupra metodelor de educare a copiilor. Violenţa împotriva copilului nu mai este tolerată. Trebuie apărat interesul copilului pentru a-i asigura dezvoltarea în cele mai bune condiţii, iar răul tratament al copilului este interzis prin lege (ameninţarea, indiferenţa, neglijenţa, derâderea, umilirea, pedepse corporale etc.). Definirea violenţei şcolare este un proces continuu. Una dintre definiţiile mai cuprinzătoare este cea a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după care violenţa înseamnă „ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup, unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un deces sau daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privaţiuni.” Contextul de aplicare al definiţiei poate fi acela al şcolii, la nivelul relaţiilor educatori-elevi, elevi-elevi. Promovarea siguranţei în şcoală înseamnă, în primul rând, prevenirea violenţei şcolare. Violenţa poate lua diverse forme: pedeapsă fizică, restricţie fizică, constrângere solitară şi orice formă de izolare, obligaţie de a purta o vestimentaţie distinctivă, restricţii alimentare, restricţii sau refuzul de a avea contact cu membrii familiei sau cu prietenii, abuzul verbal, sarcasmul. De asemenea, putem cuprinde tot aici, comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, bruscare, împingere, lovire, rănire, comportament ce intră sub incidenţa legii (viol, furt, vandalism etc.), ofensă adusă cadrului didactic, comportament şcolar inadecvat. VIOLENŢA ESTE PREZENTĂ ÎN PESTE 75% ŞCOLI DIN ROMÂNIA!!!!! Formele de manifestare ale violenţei în şcoală sunt: violenţa între elevi (are cea mai mare pondere în cazurile de violenţă şcolară), violenţa elevilor faţă de profesori, violenţa profesorilor faţă de elevi. 3 În cazul violenţei între elevi, constatăm că această manifestare este specifică îndeosebi vârstei adolescentine. Principalele cauze ale acestei forme de violenţă sunt reprezentate de mediul familial, unde pot avea loc astfel de incidente, societatea în ansamblu agresivă, strada şi grupurile stradale, mass-media. În cazul distribuţiei pe genuri, constatăm că băieţii sunt mai violenţi decât fetele, violenţele lor luând chiar forme mai grave decât cele ale fetelor, care prezintă forme mai tolerabile. Cauzele şi motivaţiile acestor manifestări comportamentale la această vârstă sunt afirmarea masculinităţii, pentru status într-un grup, pentru rivalitate la băieţi,iar concurenţa pentru note, apărarea unor relaţii de prietenie în cazul fetelor. Cel mai des, această formă de violenţă are loc în timpul recreaţiilor şi cel mai frecvent fiind întâlnite violenţa verbală şi jignirile pe baza situaţiei economice, religioase sau etnice. Violenţa elevilor faţă de profesori este, din păcate, o realitate în şcolile din România. Se manifestă astfel: comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor (absenteism, fugă, acte de indisciplină la ore, ignorarea cadrelor didactice, agresiune verbală şi nonverbală, refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare, atitudini ironice faţă de profesori), comportamente violente evidente (injurii, loviri, jigniri). Cele mai frecvente sunt absenteismul şi indisciplina. Un alt aspect important în analiza vieţii şcolare, cu implicaţii asupra elevului şi calităţii activităţii educaţionale, este violenţa profesorilor faţă de elevi. Cel mai adesea se manifestă prin atitudini ironice ale profesorilor faţă de elevi, evaluare neobietivă, agresiune nonverbală, ignorare, excludere de la ore, injurii, jigniri, lovire (în ordine descrescătoare a frecvenţei cazurilor). Prezenţa acestei forme de violenţă este mai redusă decât în celelalte cazuri. Nu de puţine ori au fost semnalate şi cazuri de violenţă ale părinţilor în spaţiul şcolii, aceştia având manifestări neadecvate faţă de profesori (ironii, discuţii aprinse, ţipete, agresivitate fizică) sau faţă de colegii propriilor copii. Violenţa există şi în jurul şcolii, caz în care elevi sau persoane din afara şcolii au rolul de dealeri, solicită taxe protecţie. Alte forme în acest caz sunt fumatul, agresiunile fizice şi chiar sexuale. Aşa cum rezultă din analizarea formelor de violenţă şcolară, cauzele care duc la astfel de manifestări sunt caracteristici individuale, determinanţi socio-familiali şi de mediu şcolar: violenţa în familie; condiţii economice; mediul instabil familial; lipsa stimei de sine; mass-media; sistemul legal permisiv (în unele ţări); alienarea (îndepărtarea faţă de societate); discriminări de orice natură. În altă ordine de idei, putem vorbi despre: factori individuali - hiperactivitate, atitudini antisociale, tutun, alcool, droguri, nivel redus de dezvoltare intelectuală, lipsa autocontrolului; factori de relaţionare: autoritate/indiferenţă în familie, anturaj (prieteni cu obiceiuri rele); factori comunitari (periferii); factori societali: social, cultural, dominaţia bărbaţilor, cultura redusă etc. Comportamentul inadecvat al cadrelor didactice rezultă din: provocări ale elevilor; insuficienta dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice – deficienţe de comunicare cu elevii; 4 lipsa competenţelor de management al clasei; insuficienta pregătire psiho-pedagogică; nivelul scăzut de motivaţie al cadrelor didactice pentru ceea ce fac; stres, oboseală; lipsa vocaţiei; lipsa continuităţii în activitatea unor cadre didactice la aceeaşi clasă (dificultăţi pentru elevi). Nu de puţine ori, poliţia este solicitată să intervină în cazuri de violenţă şcolară. Poliţia consideră cauze ale violenţei şcolare mediul familial, cel şcolar, televiziunea. Identificarea acestor cazuri de către poliţie se face pe baza reclamaţilor. Poliţia a fost solicitată să intervină în cazul violenţei şcolare între elevi, elevi şi persoane din afara şcolii, elevi şi profesori, vandalism. Din experienţa şcolii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă, desprindem faptul că strategiile antiviolenţă care implică elevii dau rezultate. Principalele măsuri de prevenţie sunt: regulamentul şcolar; rolul consilierilor şcolari în prevenirea violenţei este foarte important; informarea la ore de dirigenţie despre consecinţele violenţei; implicare elevilor în prevenirea violenţei propriu-zisă: acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenţei organizate în şcoli, organizarea de întâlniri cu autorităţi din poliţie, întâlniri cu părinţii (consilierea specializată a acestora), programe de formare a cadrelor didactice (managementul clasei de elevi), asistenţa familiilor cu probleme, elaborarea de materiale informative pe tema violenţei şi prevenirii acesteia, evaluări psihologice. Cele mai utilizate măsuri de intervenţie sunt sancţiunile şi asistenţa. Aceste cazuri, de obicei sunt sancţionate prin: observaţii individuale; mustrare în faţa clasei/consiliului profesoral; mustrare scrisă; eliminare de la cursuri pentru o perioada; exmatriculare; amenzi, activităţi extracurriculare. Asistenţa celor implicaţi în astfel de situaţii se face prin: discuţii cu persoana în cauză, discuţii cu un consilier şcolar. Interacţiunea individ-mediu şcolar are o mare importanţă în demersul educativ, iar mediul şcolar trebuie să ofere toate condiţiile necesare bunei desfăşurări ale activităţii didactice, astfel încât ambianţa educaţională din cadrul şcolii să fie una propice dezvoltării elevilor. Unul dintre factorii care poate afecta comunicarea şi relaţiile ce se stabilesc în acest mediu este violenţa şcolară. Dardel Jaouadi spune: lupta împotriva violenţei şcolare are ca rezultat ameliorarea relaţiilor şi a comunicării între persoanele implicate în activitatea educaţională. Acest lucru este esenţial pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale, care au ca scop formarea de personalităţi armonioase, active şi creatoare, în concordanţă cu cerinţele individuale şi sociale.  Violenţa în şcoală „A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educaţional.” Dardel Jaouadi Violenţa este o problemă actuală a societăţii noastre, având impact asupra actului educaţional desfăşurat într-un cadru instituţionalizat. Violenţa umană este, fără îndoială, una dintre temele recurente ale societăţilor contemporane. Globalizarea interesului faţă de violenţa socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali, responsabili de găsirea unor soluţii, dar şi mobilizarea corpului social pentru luarea de poziţie, implicarea şi participarea la prevenirea şi combaterea acestui fenomen social. Fiind un fenomen complex, violenţa are determinări psihologice, sociale, culturale, economice, lucru evident atunci când luăm în considerare amploarea formelor ei de manifestare şi inter-relaţiile pe care le presupune. Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. În Europa, dezbaterile privind relaţia între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat o dezvoltare continuă, cu diferenţe de la ţară la ţară, devenind oficial o problemă politică, în urma unei întâlniri a experţilor, organizată de Comisia Europeană în 1997. Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenţie violenţei, contribuind astfel la conştientizarea şi creşterea interesului public faţă de violenţa tinerilor şi implicit, cea şcolară. Şcoala nu mai este o entitate izolată, un spaţiu social autonom, necorelat cu dinamica socială, neafectat de conflictele şi dificultăţile cu care se confruntă societatea, în general. Ea este o parte integrantă a comunităţii largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate. Şcoala trebuie văzută ca un forum al socializării, un prof. Konta Reghina Școala Gimnazială Sânpaul Com. Sânpaul, jud. Mureș 2 spaţiu transparent, deschis lumii exterioare, ale cărei tensiuni le asimilează şi devenind chiar un spaţiu de manifestare a violenţei. Astfel, violenţa şcolară este o formă a violenţei cotidiene şi o problemă globală. Violenţa şcolară nu este un fenomen nou, manifestându-se şi în trecut, în spaţiul autonom al şcolii. În zilele noastre, şcoala, ca instituţie, este mai transparentă. În contextul cultural şi politic european se acceptă şi se promovează ideea că şcoala trebuie să fie un spaţiu privilegiat, al securităţii, liber de conflicte şi de manifestări ale violenţei sociale. Violenţa în şcoli nu este un fenomen social nou, astăzi fiind mai vizibil datorită mediei. În vechea Europă, în şcoli domnea brutalitatea, tolerată pentru disciplinarea elevilor. Însă, o dată cu evoluţia societăţii umane, în cursul istoriei, a apărut un nou tip de personalitate, caracterizat prin creşterea controlului afectelor şi descreşterea impulsivităţii – forme superioare de control de sine. În ziua de azi e important să avem o nouă imagine asupra copilăriei şi, bineînteles, asupra metodelor de educare a copiilor. Violenţa împotriva copilului nu mai este tolerată. Trebuie apărat interesul copilului pentru a-i asigura dezvoltarea în cele mai bune condiţii, iar răul tratament al copilului este interzis prin lege (ameninţarea, indiferenţa, neglijenţa, derâderea, umilirea, pedepse corporale etc.). Definirea violenţei şcolare este un proces continuu. Una dintre definiţiile mai cuprinzătoare este cea a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după care violenţa înseamnă „ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup, unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un deces sau daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privaţiuni.” Contextul de aplicare al definiţiei poate fi acela al şcolii, la nivelul relaţiilor educatori-elevi, elevi-elevi. Promovarea siguranţei în şcoală înseamnă, în primul rând, prevenirea violenţei şcolare. Violenţa poate lua diverse forme: pedeapsă fizică, restricţie fizică, constrângere solitară şi orice formă de izolare, obligaţie de a purta o vestimentaţie distinctivă, restricţii alimentare, restricţii sau refuzul de a avea contact cu membrii familiei sau cu prietenii, abuzul verbal, sarcasmul. De asemenea, putem cuprinde tot aici, comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, bruscare, împingere, lovire, rănire, comportament ce intră sub incidenţa legii (viol, furt, vandalism etc.), ofensă adusă cadrului didactic, comportament şcolar inadecvat. VIOLENŢA ESTE PREZENTĂ ÎN PESTE 75% ŞCOLI DIN ROMÂNIA!!!!! Formele de manifestare ale violenţei în şcoală sunt: violenţa între elevi (are cea mai mare pondere în cazurile de violenţă şcolară), violenţa elevilor faţă de profesori, violenţa profesorilor faţă de elevi. 3 În cazul violenţei între elevi, constatăm că această manifestare este specifică îndeosebi vârstei adolescentine. Principalele cauze ale acestei forme de violenţă sunt reprezentate de mediul familial, unde pot avea loc astfel de incidente, societatea în ansamblu agresivă, strada şi grupurile stradale, mass-media. În cazul distribuţiei pe genuri, constatăm că băieţii sunt mai violenţi decât fetele, violenţele lor luând chiar forme mai grave decât cele ale fetelor, care prezintă forme mai tolerabile. Cauzele şi motivaţiile acestor manifestări comportamentale la această vârstă sunt afirmarea masculinităţii, pentru status într-un grup, pentru rivalitate la băieţi,iar concurenţa pentru note, apărarea unor relaţii de prietenie în cazul fetelor. Cel mai des, această formă de violenţă are loc în timpul recreaţiilor şi cel mai frecvent fiind întâlnite violenţa verbală şi jignirile pe baza situaţiei economice, religioase sau etnice. Violenţa elevilor faţă de profesori este, din păcate, o realitate în şcolile din România. Se manifestă astfel: comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor (absenteism, fugă, acte de indisciplină la ore, ignorarea cadrelor didactice, agresiune verbală şi nonverbală, refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare, atitudini ironice faţă de profesori), comportamente violente evidente (injurii, loviri, jigniri). Cele mai frecvente sunt absenteismul şi indisciplina. Un alt aspect important în analiza vieţii şcolare, cu implicaţii asupra elevului şi calităţii activităţii educaţionale, este violenţa profesorilor faţă de elevi. Cel mai adesea se manifestă prin atitudini ironice ale profesorilor faţă de elevi, evaluare neobietivă, agresiune nonverbală, ignorare, excludere de la ore, injurii, jigniri, lovire (în ordine descrescătoare a frecvenţei cazurilor). Prezenţa acestei forme de violenţă este mai redusă decât în celelalte cazuri. Nu de puţine ori au fost semnalate şi cazuri de violenţă ale părinţilor în spaţiul şcolii, aceştia având manifestări neadecvate faţă de profesori (ironii, discuţii aprinse, ţipete, agresivitate fizică) sau faţă de colegii propriilor copii. Violenţa există şi în jurul şcolii, caz în care elevi sau persoane din afara şcolii au rolul de dealeri, solicită taxe protecţie. Alte forme în acest caz sunt fumatul, agresiunile fizice şi chiar sexuale. Aşa cum rezultă din analizarea formelor de violenţă şcolară, cauzele care duc la astfel de manifestări sunt caracteristici individuale, determinanţi socio-familiali şi de mediu şcolar: violenţa în familie; condiţii economice; mediul instabil familial; lipsa stimei de sine; mass-media; sistemul legal permisiv (în unele ţări); alienarea (îndepărtarea faţă de societate); discriminări de orice natură. În altă ordine de idei, putem vorbi despre: factori individuali - hiperactivitate, atitudini antisociale, tutun, alcool, droguri, nivel redus de dezvoltare intelectuală, lipsa autocontrolului; factori de relaţionare: autoritate/indiferenţă în familie, anturaj (prieteni cu obiceiuri rele); factori comunitari (periferii); factori societali: social, cultural, dominaţia bărbaţilor, cultura redusă etc. Comportamentul inadecvat al cadrelor didactice rezultă din: provocări ale elevilor; insuficienta dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice – deficienţe de comunicare cu elevii; 4 lipsa competenţelor de management al clasei; insuficienta pregătire psiho-pedagogică; nivelul scăzut de motivaţie al cadrelor didactice pentru ceea ce fac; stres, oboseală; lipsa vocaţiei; lipsa continuităţii în activitatea unor cadre didactice la aceeaşi clasă (dificultăţi pentru elevi). Nu de puţine ori, poliţia este solicitată să intervină în cazuri de violenţă şcolară. Poliţia consideră cauze ale violenţei şcolare mediul familial, cel şcolar, televiziunea. Identificarea acestor cazuri de către poliţie se face pe baza reclamaţilor. Poliţia a fost solicitată să intervină în cazul violenţei şcolare între elevi, elevi şi persoane din afara şcolii, elevi şi profesori, vandalism. Din experienţa şcolii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă, desprindem faptul că strategiile antiviolenţă care implică elevii dau rezultate. Principalele măsuri de prevenţie sunt: regulamentul şcolar; rolul consilierilor şcolari în prevenirea violenţei este foarte important; informarea la ore de dirigenţie despre consecinţele violenţei; implicare elevilor în prevenirea violenţei propriu-zisă: acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenţei organizate în şcoli, organizarea de întâlniri cu autorităţi din poliţie, întâlniri cu părinţii (consilierea specializată a acestora), programe de formare a cadrelor didactice (managementul clasei de elevi), asistenţa familiilor cu probleme, elaborarea de materiale informative pe tema violenţei şi prevenirii acesteia, evaluări psihologice. Cele mai utilizate măsuri de intervenţie sunt sancţiunile şi asistenţa. Aceste cazuri, de obicei sunt sancţionate prin: observaţii individuale; mustrare în faţa clasei/consiliului profesoral; mustrare scrisă; eliminare de la cursuri pentru o perioada; exmatriculare; amenzi, activităţi extracurriculare. Asistenţa celor implicaţi în astfel de situaţii se face prin: discuţii cu persoana în cauză, discuţii cu un consilier şcolar. Interacţiunea individ-mediu şcolar are o mare importanţă în demersul educativ, iar mediul şcolar trebuie să ofere toate condiţiile necesare bunei desfăşurări ale activităţii didactice, astfel încât ambianţa educaţională din cadrul şcolii să fie una propice dezvoltării elevilor. Unul dintre factorii care poate afecta comunicarea şi relaţiile ce se stabilesc în acest mediu este violenţa şcolară. Dardel Jaouadi spune: lupta împotriva violenţei şcolare are ca rezultat ameliorarea relaţiilor şi a comunicării între persoanele implicate în activitatea educaţională. Acest lucru este esenţial pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale, care au ca scop formarea de personalităţi armonioase, active şi creatoare, în concordanţă cu cerinţele individuale şi sociale.

Semnificatia sarbatorilor pascale

Istoria Sarbatorii Pastelui

Pastele (in greaca: Πάσχα, Pascha sau Pasxa) este cea mai importanta sarbatoare religioasa din calendarul crestin. Crestinii sarbatoresc aceasta zi in cinstea invierii lui Iisus Cristos dupa doua zile de la rastignirea pe cruce (in Duminica Pastelui, considerata cea de-a treia zi, incluzand ziua crucificarii), care se pare ca a avut loc intre anii 26 si 36 era noastra. in aceasta sarbatoare au fost integrate multe simboluri culturale fara origini religioase, fiind oficiate atat de crestini, cat si de practicantii altor religii.

Pastele se refera de asemenea la anotimpul anului bisericesc numit Perioada Pastelui sau Anotimpul Pastelui. In mod traditional, Anotimpul Pastelui dura patruzeci de zile, din Ziua Pastelui pana la Inaltare, dar acum dureaza oficial cincizeci de zile pana la Rusalii. Prima saptamana a Anotimpului Pastelui este denumita Saptamana Pastelui sau Octava Pastelui. Pastele marcheaza de asemenea si sfarsitul Postului Mare, o perioada de rugaciune si penitenta.

Semnificatia Pastelui

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina, este o sărbătoare religioasă întâlnită, cu semnificaţii diferite, în creştinism şi iudaism. Unele obiceiuri de Paşti se regăsesc, cu semnificaţie diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice.! El si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, fiind un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa - intotdeauna mai exista o sansa de mantuire - cat si de traditii: oul pictat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale de paste - cozonac, pasca, miel, slujba de sambata seara cu luarea luminii.

Lumanarea de Inviere
In noaptea de Inviere fiecare credincios poarta in mina o lumanare, pe care o va aprinde din lumina adusa de preot de pe masa Sfintului Altar. Aceasta lumanare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului. Oul pictat

Ouale 
simbolizeaza mormintul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la invierea sa din morti. De aceea, cind sparg ouale prin ciocnire, dar si cind se saluta crestinii isi spun: "Hristos a inviat! Adevarat a inviat!". Culoarea rosie a oualelor simbolizeaza singele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mintuirea lumii. Exista credinta ca cei care ciocnesc se intilnesc pe lumea cealalta. Ouale simbolizeaza si reintinerirea, primavara. In Egiptul antic, oul era simbolul legamantului vietii si reprezenta, totodata, sicriul ori camera mortuara.
In traditia populara de la noi, ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, te apara de rele.

Pasca
Se coace numai o data pe an, de Sfintele Pasti. Ea are o forma rotunda, la mijloc o cruce si este impodobita pe margini cu aluat impletit.

Mielul
Il reprezinta pe Iisus Hristos care s-a jertfit pentru pacatele oamenilor si a murit asemeni unui miel nevinovat.

Iepurasul
Acesta este un vechi simbol german care provine de pe vremea festivalurilor pagane. El simbolizeaza fertilitatea, primavara.

Ultima saptamana a postului Pastelui este cea mai importanta perioada. Ea trebuie folosita pentru cainta si comemorare. Tot atunci sunt pregatite si bucatele de Pasti. Pana de Inviere toata casa trebuie sa fie curata si bucatele sa fie gata. In seara de Inviere, conform traditiei, toata lumea merge la biserica pentru a participa la slujba si pentru a lua lumina. La sfarsitul slujbei, preotul imparte tuturor sfintele pasti, adica paine sfintita, stropita cu vin si cu aghiazma. Familia se intoarce spre dimineata de la biserica si gusta mai intai ouale si pasca sfintite..